Loialitate
22/06/2010
-Toti vizitatorii trebuie notati in registru.Daca puteti sa imi prezentati un document de identitate.
Tanarul dupa ce ezita o secunda, scoate din portofel un buletin de identitate si i-l inmana angajatului de la receptia sanatoriului de boli nervoase.
-Va multumesc! Ce noapte clasica. Iubesc noptile de genul asta.Luna plina si cativa nori negri de ploaie care trec ocazional prin dreptul ei si incarca cerul.Ma face sa ma gandesc la noptile evocate in carti si filme.Colegul meu o sa va conduca pana la salonul in care este gazduit cel pe care doriti sa-l vizitati.Prietenul dumneavoastra este o persoana interesanta, a dorit din proprie initiativa sa se interneze dar in afara de lipsa de socializare cu ceilalti pacienti si cadrele medicale nu am putut observa nicio disfunctionalitate psihologica la dansul.Stiti ca dupa 3 luni de cand este cu noi sunteti singura persoana care il viziteaza?In orice caz, nu o sa va mai retin.Sper sa aveti o intrevedere placuta domnule..Plume, spuse receptionerul dupa ce arunca pentru un scurt moment ochii pe registru.
-Multumesc! replica tanarul.
Usile se succedeau pe stanga si dreapta coridorului intr-o maniera tipica spitalelor insa aranjamentele florale, tapetul viu colorat ce acoperea peretii si numarul redus de camere pe fiecare etaj duceau cu gandul mai mult la un hotel modest dar bine ingrijit.
Cateva minute mai tarziu asistentul medical si tanarul se aflau in fata usii cu numarul 0315.Acesta din urma privind numarul camerei schita un zambet.
-Domule trebuie sa va informez ca limita vizitelor este de jumatate de ora, pentru binele pacientilor.Totusi le permitem vizitatorilor sa depaseasca putin aceasta perioada de timp.Insa dat fiind ca este o ora destul de tarzie v-as ruga sa nu stati prea mult.
Tanarul intra cu pasi sigur in camera. Singura lumina era data de o veioza inalta ce lumina fotoliul pe care era asezat un barbat la aproximativ 30 de ani, citind o carte.
Fu nevoie doar de un prim contact vizual intre cei doi pentru ca celui de pe fotoliu sa i se faca fata alba si tanarului care doar intrase in camera sa i se asterne o masca de piatra peste chip.
-Crimson.Stii de cand te caut?Trebuia sa imi dau seama de la bun inceput ca o sa te ascunzi aici.
-Sam.Sam Spade.Nu ma asteptam sa te trimita tocmai pe tine sa le faci treaba.Stiu ca nu am respectat ordinele superiorilor si am incalcat omerta, dar nu trebuia sa se termine asa.
Sam se apropie si se aseza pe fotoliul din fata celui al interlocutorului sau.Tensiunea intrevederii se risipise in mare parte, iar pe chipul celor doi se citea nelinistea.Scoase o tigara din tabachera si incerca sa ii ofere si lui Crimson una.
-Tigarile astea or sa te omoare Sam.Nu vreau.
-Crezi?Nu schimba cu nimic faptul ca o sa traiesc mai mult decat tine.De ce nu ti-ai terminat misiunea Crimson?De ce nu ai omorat-o cand ai avut ocazia?
-Nu ai de unde sa intelegi…