First call

-Cine esti tu?Nu te mai recunosc!
Asta fu prima data cand vocea ei depasi tonalitatea clasica.In timp ce cuvintele ii tradau deceptia, atitudinea ii trada siguranta de sine.Doar intr-o fractiune de secunda bomba cu ceas fusese armata si data pe repede inainte, dar lucrurile nu sunt atat de simple.Nu au fost niciodata atat de simple.
Raspunsul se lasa asteptat in timp ce Sam se indrepta spre fereastra incaperii.
-Sunt Sam.Sunt toti cei pe care ii vezi afara mergand pe acel trotuar.Sunt persoana de care aveai nevoie si o stii.Intoarce-te Lara.Du-te inapoi in amintiri si spune-mi cine sunt.

‘Ai putea sa o faci.Incearca si asta.’
Fata inchise pret de cateva secunde ochii suficinet timp insa cat sa faca o retrsopectiva a relatiei.Peretii, mobilierul, totul in jurul ei se transforma in ceva amorf.Episoade semnificante pertrecute cu el pluteau in aer sub forma unor filmulete dornice sa fie alese de ea pentru a-si spune intreaga lor poveste.
‘Cum a inceput totul?Simteam chiar atat de mult nevoia sa gasesc pe cineva asemeni mie incat…? Ai reflectat prea bine slabiciunile, forta si orgoliul meu.Pe moment nu mi-am dat seama ca asta era jocul tau, ca iti placea vanatoarea asta mai presus de altceva.
Nu mai vreau sa vad asta.Vreau sa imi amintesc un moment fericit.Vreau sa imi aduc aminte cand m-ai facut sa ma simt speciala.’
Episoadele alternara rand pe rand intre amintiri multicolore si monocrome pana intr-un fianl cand deschizandu-si ochii realiza ca decizia fu luata cu mult timp inainte.
‘Orice inchisaore are macar o usa deschisa.Imi pare rau Sam.’

Sam se apropie de Lara si o mangaie usor pe obrazul drept incercand sa schiteze un zambet.
-Am nevoie de tine.Ai nevoie de mine.Nu esti atat de rece pe cat vrei sa pari.
-De unde stii tu ce simt eu acum? Cu privirea in pamant fata nu lasa raspunsul sa fie asteptat prea mult timp.
Cateva minute mai tarziu Lara se ridica de pe patul pe care statuse toata aceasta perioada si se indrepta catre iesire.
-Cu un lucru ai avut dreptate pustiule.Erai persoana de care am avut nevoie.
Ultimul sunet pe care Sam il auzi si il inteles in seara aceea fu cel facut de o usa trantindu-se.
Zilele incepura sa treaca mai repede si sa se transforme in saptamani, apoi in luni, o numaratoare care parea ca nu se mai termina.