Silent night

Dar ne jucam.Timizi, naivi, uneori increzatori, uneori directi, niciodata precauti.Ne cunoastem prin joaca, ne alegem, ne indragostim.

Pasii sunt intotdeauna mai grei cand lucrurile devin serioase.Podul casei e atat de incarcat pe cat ii permitem  iar peste lucrurile care sunt acolo se lasa praful in masura in care noi vrem  asta.Nu avem multi curajul sa urcam si sa le analizam, sa ne reamintim istoria lor, sa le curatam.

Am mers printre cutii asezate frumos de prea multe ori si de fiecare data am tinut capul in jos.Stiam ce e in fiecare.Cel mai frica imi era de secunda care urma privirii ce o aruncam peste ele.O secunda in care pentru mine se derulau prea multe imagini, sunete, mirosuri, atingeri si compromisuri.Apoi …ma obisnuiam.Am incercat pana acum sa ma opresc?Nu.

Intr-o zi nici nu stiu cum am ajuns acolo.Sa fie vina mea, sau sunt alte forte la mijloc ce nu ma lasa sa fac trecutul uitat.Cert e ca fara el nu sunt eu.Am realizat ca nu exista un moment potrivit pentru evadarea din prezent.Prezentul e prea puternic pentru mine.Ma acapareaza cu totul.As putea sa fiu ingamfat si sa spun ca traiesc in prezent, dar asta nu inseamna cumva ca sunt multumit de cine sunt?  In ziua aia s-a intamplat ceva diferit.M-am impiedicat de o figurina de portelan.Nu era in nicio cutie.Imi aminteam de ea.Uitasem ca era crapata insa.Am  inchis ochii si am atins cu degetul crapatura.Am zambit.Mi-am adus aminte cand am incercat s-o repar.

Si in continuare ne jucam.Ne ranim in joaca, ne deceptionam, ne schimbam valorile… in joaca.

Nimeni nu mi-a spus ca putem sa ne jucam cu sufletul oamenilor.Asta a trebuit sa imi dau seama de unul singur.Intr-un mod brutal.

Cred ca eram foarte tanar atunci cand am avut prima deceptie in dragoste dar, daca stau sa ma gandesc a fost o prostie.Atunci a fost ceva unic pentru mine si m-am inchis, m-am ascuns de ceilalti in spatele unui zid format din caramizi si ciment,sarcasm si ignoranta.La inceput doar ma prefaceam ca nu ma ating chestiile de genul asta pana cand , cu timpul, am uitat ca doar ma prefac.Abia acum realizez ca odata cu aparitia ei am adaugat la acest zid un element nou-un geam.Aveam nevoie de curaj sa ma asez in dreptul lui.Am facut-o.O prostie stiu…si nu ma refer la faptul ca am permis altcuiva sa ma vada, ci ca din punctual meu de vedere puteam sa imi traiesc toata viata dupa niste caramizi, total nepregatit de lumea inconjuratoare, ranit afectiv de lucruri stupide si fara valoare in tabloul vietii mele.

Acum doar cred ca ii simt fiecare respiratie. Sau sanii ei presandu-se de pieptul meu in timp ce palmele mele ii trag corpul cat mai aproape pentru un sarut. Doar imi amintesc cum buzele mele ii sopteau la ureche cat de mult o vroiam sa fie a mea.Si in mintea mea, de fiecare data ea rade.Atat de placut, melodios, jucaus.

Asta e ultima data cand mai vin la o fereastra  goala.

After all…

-I-ar fi placut ca ea sa fie cine a crezut ca era la inceput.Dar deja trecuse prea mult timp si nu mai putea sa privesca unele lucruri la fel.

I-ar fi placut sa fie el cel dintr-un univers paralel in care povestile nu se termina cu o noapte de dragoste.Dar suntem niste oameni care am fost invatati sa fim mai pragmtici de atat.

Poti sa joci la noroc doar de cateva ori si poti sa te bucuri de o experienta noua doar o data.Insa poti sa iti pastrezi pasiunea  si acea experienta sa para noua ori de cate ori o rememorezi.Si asa facem de taiem partile rele din fiecare amintire.

Asa ea o sa ramana un simbol.A privit-o de la inceput ca o femeie cu niste incheieturi de portelan, prea fragile sa le abuzezi, prea delicate sa nu consideri ca posesoarea lor e din alta lume, o lume mai buna, mai nobila, mai … .

Din pacate el a uitat ca mergea pe un teren minat cu garda lasata jos.Nu s-ar putea spune ca e cel mai inteligent lucru pe care poate sa il faca cineva.Nu e de sine statator inteligent sa curtezi extazul cu femeia altcuiva , cu atat mai mult cand femeia respectiva a fost creata sa joace jocul asta.Dar pe de alta parte…un pradator isi alege prada in raport cu marimea sa.

-Si Sammy…ce crezi ca o sa faca el acum?Vreau sa spun e evident ca nu mai poate sa se intoarca la ce a fost nici daca vrea.Tu il cunosti destul de bine.Tu ce ai face?

-Dragul meu barman, daca mai imi pui niste whiskey in pahar iti spun.

Cineva mi-a zis odata ca un joc la masa de poker iti spune mai multe despre o persoana decat poti afla in ani.El judeca tot jocul in functie de prima mana.Eu nu fac asta.El ar fi fost dispus sa foldeze de dinainte sa se puna cartile pe masa daca stia ca atunci ar pierde mai putin.Eu ma arunc cu totul in joc indiferent de miza.Nu stiu sa iti spun ce ar face el.Dar iti spun ce as face eu.As face flacara sa arda cat mai intens posibil si as arunca batul cum as simti caldura aproape de degete.

-Incerci sa-mi spui ca el e cu ea acum?

Sam dadu tot paharul pe gat si se ridica de pe taburetul inalt al barului.

-Nu sunt capabil sa imi dau cu parerea.De la incidentul care l-a stigmatizat a trecut mult timp si el inca nu a uitat-o.Daca e cu ea?Nu.Nu are curaj.Daca isi analizeaza cartile… ?Sa faci comanda de whiskey-ul meu barman.Nu mai vreau sa beau maine tot posirca asta.

Crimson Story

Acum vroia doar cativa ani in plus.In sinea lui stia ca nu o sa dureze prea mult.O relatie cu Kathy nu si-o permitea din atat de multe motive incat simtea ca innebunea doar gandindu-se.Pe fotoliul lui preferat rememora ultima discutie cu ea.O rememora si incerca sa gaseasca intelesuri ascunse.Facea asta pret de cateva ore zilnic.Trecusera luni.Atunci lucrurile erau mai precipitate, atunci actiunile erau decisive.
Atunci…
-Crimson, sunt sanse slabe ca eu sa patesc ceva daca ne prinde.Tot raul o sa se resfranga asupra ta, spuse ea cu o voce placida.Desi frumoasa si inca mult prea tanara, relatiile sentimentale o maturizasera pe Kathy pana la un nivel in care pentru ea iubirea era trecuta printr-o ciudata stare de cristaliza si devenise un simulacru de atasament .In sinea ei devenise rece la sentimentele sotului ei fata de ea, devenise rece si fata de Crimson in ultima perioada.Ajunsese acea vaduva neagra ce se taie doar ca sa fie sigura ca mai poate simti.
El nu baga de seama replica si se uita aiurit prin biblioteca.In sinea lui stia ca asta e cea mai buna solutie-nu trebuia sa para panicat.Daca facea asta stica totul. Dar atatea informatii ascunse si sentimente refulate isi cereau pretul- sanatatea lui psihica intr-un mod fin se deteriora si simtea uneori cum pierde contactul cu realitatea.
Nu putea sa se gandeasca decat la cat de bine arata , in rochia aceea rosie .Sigur imaginea lui Kathy din ziua aia avea sa il bantuie.Nu putea sa isi explice logic lucrul acesta.Logica in problemle sentimentale da gres.
-Tu ma asculti?Nu as vrea sa te gasesc pe fundul vreunui rau.Pe sotul meu nu il intereseaza cate relatii ai la departamentul de detectivi unde lucrezi.El are mai multe.Cum te-a cumparat pe tine i-a cumparat si pe altii.Jumatate din sectia aia in care lucrezi e pe statul lui de plata.Nici nu ai idee.In ultima vizita la Paris am aruncat o privire in agenda lui.Pentru fiecare din angajatii in care nu are incredere suta la suta are desemnat un alt angajat care, daca ar fi cazul ii va face felul.Ghici ce iubitule, nu are incredere in tine suta la suta.Nu vrei sa stii cine e desemnat sa te omoare pe tine daca ar fi cazul.Crede-ma..nu ai cum sa scapi.
-Kathy recomanda-mi si mie o carte, spuse Crimson cu capul intors intr-o pozitie ciudata incercand sa citeasca titlurile cartilor din biblioteca.
Calma pana in momentul acela, domna in rosu se ridica aproape automat de pe scaunul de pe care isi tinuse discursul si se puse in fata lui Crimosn.Pe neasteptate acesta se trezi cu o palma.
-Esti nebun?Ce incerci sa demonstrezi?
Apoi se calma si usor ii aparu un zambet in coltul gurii.
-Uite ia cartea asta.Facu un swing si intinse mana carte o carte groasa cu coperti lucioase.Apoi i-o intinse lui Crimson cu o privire atat de copilaroasa si nepotrivita momentului incat il ingrozi usor pe Crimson.
-Lara Drown?Despre ce e vorba?
-Despre o fata si evolutia ei intr-o femeie.Daca vrei sa o privesti mai filozofic si sa citesti printre randuri cartea iti da posibilitatea asta, sa ai o alta perspectiva asupra lucrurilor.Sti, fata asta, Lara Drown e foarte diferita de mine, dar in esenta o sa gasesti un, sa-I spunem numitor, comun.Cauta-l!
-Multumesc Kathy.Eu acum o sa plec.Kathy uneori imi lasi impresia ca te folosesti de mine.Parca ai vrea sa ma dirijezi catre un final.Dar nu a fost asa si azi.Uneori cred ca nu poti sa iubesti si ca faci din asta un joc.Iti place sa te indragostesti dar niciodata nu completezi in intregime puzzle-ul.Cateodata, dar doar cateodata cred ca niciunu din noi nu e mai castigat, nici eu nici sotul tau.Avem acelasi procent din tine.Cu toti cu care ai fost a fost asa.Dar pentru mine insemni foarte mult,daca ma pui sa ti-o demonstrez o sa o fac.
Kathy ramase cu acelasi zambet pe fata ca atunci cand inmana cartea.Era evident ca nu vroia sa arate in ce masura o impresiona replica lui Crimson.
-Du-te si ascunde-te.Ascunde-te in nopte si ramai acolo.O sa te gasesc eu.Si daca nu…
Kathy se indrepta catre mini-barul din apropierea bibliotecii si scoase doua pahare si o sticla de whiskey.Turna in pahare si ii inamna unul interlocutorului ei.
-Si daca nu atunci aici si acum sa toastam sfarsitul.
Crimosn ridica paharul in acelasi timp cu fata si ramamseserea amandoi o secunda cu ele in aer dupa ce le ciocnira.
-Apropo, Crimson.Ce mai face Sam?

Ce mai face Sam? Sam…stia.

Loialitate

-Toti vizitatorii trebuie notati in registru.Daca puteti sa imi prezentati un document de identitate.
Tanarul dupa ce ezita o secunda, scoate din portofel un buletin de identitate si i-l inmana angajatului de la receptia sanatoriului de boli nervoase.
-Va multumesc! Ce noapte clasica. Iubesc noptile de genul asta.Luna plina si cativa nori negri de ploaie care trec ocazional prin dreptul ei si incarca cerul.Ma face sa ma gandesc la noptile evocate in carti si filme.Colegul meu o sa va conduca pana la salonul in care este gazduit cel pe care doriti sa-l vizitati.Prietenul dumneavoastra este o persoana interesanta, a dorit din proprie initiativa sa se interneze dar in afara de lipsa de socializare cu ceilalti pacienti si cadrele medicale nu am putut observa nicio disfunctionalitate psihologica la dansul.Stiti ca dupa 3 luni de cand este cu noi sunteti singura persoana care il viziteaza?In orice caz, nu o sa va mai retin.Sper sa aveti o intrevedere placuta domnule..Plume, spuse receptionerul dupa ce arunca pentru un scurt moment ochii pe registru.
-Multumesc! replica tanarul.
Usile se succedeau pe stanga si dreapta coridorului intr-o maniera tipica spitalelor insa aranjamentele florale, tapetul viu colorat ce acoperea peretii si numarul redus de camere pe fiecare etaj duceau cu gandul mai mult la un hotel modest dar bine ingrijit.
Cateva minute mai tarziu asistentul medical si tanarul se aflau in fata usii cu numarul 0315.Acesta din urma privind numarul camerei schita un zambet.
-Domule trebuie sa va informez ca limita vizitelor este de jumatate de ora, pentru binele pacientilor.Totusi le permitem vizitatorilor sa depaseasca putin aceasta perioada de timp.Insa dat fiind ca este o ora destul de tarzie v-as ruga sa nu stati prea mult.
Tanarul intra cu pasi sigur in camera. Singura lumina era data de o veioza inalta ce lumina fotoliul pe care era asezat un barbat la aproximativ 30 de ani, citind o carte.
Fu nevoie doar de un prim contact vizual intre cei doi pentru ca celui de pe fotoliu sa i se faca fata alba si tanarului care doar intrase in camera sa i se asterne o masca de piatra peste chip.
-Crimson.Stii de cand te caut?Trebuia sa imi dau seama de la bun inceput ca o sa te ascunzi aici.
-Sam.Sam Spade.Nu ma asteptam sa te trimita tocmai pe tine sa le faci treaba.Stiu ca nu am respectat ordinele superiorilor si am incalcat omerta, dar nu trebuia sa se termine asa.
Sam se apropie si se aseza pe fotoliul din fata celui al interlocutorului sau.Tensiunea intrevederii se risipise in mare parte, iar pe chipul celor doi se citea nelinistea.Scoase o tigara din tabachera si incerca sa ii ofere si lui Crimson una.
-Tigarile astea or sa te omoare Sam.Nu vreau.
-Crezi?Nu schimba cu nimic faptul ca o sa traiesc mai mult decat tine.De ce nu ti-ai terminat misiunea Crimson?De ce nu ai omorat-o cand ai avut ocazia?
-Nu ai de unde sa intelegi…

Loialitate II

Mirarea de pe fata lui Spade fu evidenta.O combinatie interesanta intre frustrare, teama si simtul datoriei il rascolea.Prin fereastra sigilata cu gratii a camerei se putea vedea cerul noptii.Luna nu mai era acoperita de nori.Cerul se limpezea in timp ce atmosfera dintre cei doi devenea mai incarcata.
-Crimson, pe gamba piciorului am un cutit in teaca ce a scapat perchezitiei.Sefii au pus pe capul tau ditamai recompensa si m-au desemnat pe mine responsabil cu gasirea ta.Si am reusit sa te gasesc chiar si aici la soni.Stiu modul in care gandesti, ne cunoastem de prea mult timp.Nu ma subestima.Sunt capabil sa te inteleg altfel nu am fi ajuns cu discutia nici pana aici.
Crimson asculta discursul dupa care ridica din nou cartea in dreptul ochilor.Acum Sam putu sa vada si numele romanului -’Lara Drown’.
-La naiba Crimson.Daca asa vrei- asa sa fie.
Sam intinse mana catre gamba piciorului stang, scoase un cutit cu lama nu mai mare de 5 cm si se apropie de interlocutorul sau care parea captivat de lectura.Intrand in conul de lumina al veiozei observa ceva care il facu sa ezite.Cu toate ca romanul era deschis la mijlocul sau, pe una din pagini era prinsa cu o clama poza unei femei ce parea cunoscuta, iar pe aceasta era scris ortografic ‘Pana data viitoare cand o sa ne revedem sper ca aceasta poza o sa-ti tina companie. A ta, Maria’
-Vezi tu Sam, incepu Crimson,eu nu am gresit neducand treaba la bun sfarsit.Nu e asta motivul pentru care ei ma vor mort.Tinta mea, fata din aceasta poza, daca o recunosti, e Kathy si e sotia Grasului.
Sam baga cutitul la loc in teaca realizand ca lucrurile au devenit mai complicate decat se asteptase.
-Am cunoscut-o pe Kathy printr-o prostie.Habar nu aveam ca lucrurile or sa ajunga aici.La inceput o compatimem, felul ei histrionic de a fi a prins la mine.A durat mai bine de un an relatia noastra, timp in care ea folosea numele Maria iar eu foloseam numele dupa care ai reusit sa dai de mine in sanatoriul asta. Ea nu a reusit sa-si acopere bine urmele si Grasul a inceput sa ne banuiasca. Sincer sa fiu zilnic in ultimele 3 luni am sperat ca ea sa intre pe usa pe care ai intrat tu si sa fugim asa cum imi promisese.Nu cred ca mai are rost sa spun ca acum dupa ceva timp, analizand lucrurile la rece si punandu-le cap la cap realizez ca eu eram doar unul dintre amantii ei si de fapt imi umplea capul cu abureli doar pentru ca ii dadeam atentia de care avea nevoie.Nu a fost niciodata prognozat ca relatia noastra sa fie ceva serios.Insa eu inca speram.Era nevoie ca sa fiu acuzat de ceva din moment ce nimeni nu putea sa dovedeasca nimic intre mine si Maria.Totul ramasese doar la nivelul de idei.
-Si ai primit sarcina sa o omori , cei care iti dadusera ordinele stiind ca daca nu ai sa o faci doar daca esti implicat sentimental in vreun fel, interveni Sam.
-Exact.Mi-am dat seama de asta de cum mi-au trasat sarcina.M-am dus la Kathy si i-am spus ce s-a intamplat.Parea extraordinar de calma.Nu mi-am dat seama atunci, dar acum sunt sigur ca isi are spatele atat de bine de asigurat de altcineva, mai presus decat mine sau tine, deci nu are motive sa nu doarma linistita seara.Sam fa-ti datoria sau fugi.Daca or sa afle ca nu ti-ai respectat ordinele o sa fi si tu pe lista neagra.
Cateva minute mai tarziu Sam iesi din camera 0315 cu fruntea ridata de ganduri.
Crimson ramase pe fotoliul din camera, in conul de lumina al veiozei. Sam tranti usa in urma lui iar in acel moment Crimson lua fotografia atasata paginii din centrul romanului si o rupse in 4 bucati mari.

First call

-Cine esti tu?Nu te mai recunosc!
Asta fu prima data cand vocea ei depasi tonalitatea clasica.In timp ce cuvintele ii tradau deceptia, atitudinea ii trada siguranta de sine.Doar intr-o fractiune de secunda bomba cu ceas fusese armata si data pe repede inainte, dar lucrurile nu sunt atat de simple.Nu au fost niciodata atat de simple.
Raspunsul se lasa asteptat in timp ce Sam se indrepta spre fereastra incaperii.
-Sunt Sam.Sunt toti cei pe care ii vezi afara mergand pe acel trotuar.Sunt persoana de care aveai nevoie si o stii.Intoarce-te Lara.Du-te inapoi in amintiri si spune-mi cine sunt.

‘Ai putea sa o faci.Incearca si asta.’
Fata inchise pret de cateva secunde ochii suficinet timp insa cat sa faca o retrsopectiva a relatiei.Peretii, mobilierul, totul in jurul ei se transforma in ceva amorf.Episoade semnificante pertrecute cu el pluteau in aer sub forma unor filmulete dornice sa fie alese de ea pentru a-si spune intreaga lor poveste.
‘Cum a inceput totul?Simteam chiar atat de mult nevoia sa gasesc pe cineva asemeni mie incat…? Ai reflectat prea bine slabiciunile, forta si orgoliul meu.Pe moment nu mi-am dat seama ca asta era jocul tau, ca iti placea vanatoarea asta mai presus de altceva.
Nu mai vreau sa vad asta.Vreau sa imi amintesc un moment fericit.Vreau sa imi aduc aminte cand m-ai facut sa ma simt speciala.’
Episoadele alternara rand pe rand intre amintiri multicolore si monocrome pana intr-un fianl cand deschizandu-si ochii realiza ca decizia fu luata cu mult timp inainte.
‘Orice inchisaore are macar o usa deschisa.Imi pare rau Sam.’

Sam se apropie de Lara si o mangaie usor pe obrazul drept incercand sa schiteze un zambet.
-Am nevoie de tine.Ai nevoie de mine.Nu esti atat de rece pe cat vrei sa pari.
-De unde stii tu ce simt eu acum? Cu privirea in pamant fata nu lasa raspunsul sa fie asteptat prea mult timp.
Cateva minute mai tarziu Lara se ridica de pe patul pe care statuse toata aceasta perioada si se indrepta catre iesire.
-Cu un lucru ai avut dreptate pustiule.Erai persoana de care am avut nevoie.
Ultimul sunet pe care Sam il auzi si il inteles in seara aceea fu cel facut de o usa trantindu-se.
Zilele incepura sa treaca mai repede si sa se transforme in saptamani, apoi in luni, o numaratoare care parea ca nu se mai termina.

Second Call- Interlude

Era iar doar el si tigara aia blestemata, care pare sa fie singura care ii accepta compania.Ceva important urma sa se intample.Ceva ce avea sa il marcheze pe toate planurile ce aveau vreo importanta pentru el.Si stia asta.O stia pentru ca, simtea ceva strain in corpul sau ce batea cu putere sa iasa afara.Neliniste,anxietate,angoasa.Cuvintele ce marcau stari de spirit care incerca sa le ascunda de vazul lumii se invarteau in mintea lui facandu-l sa bata nervos cu talpa piciorului drept un ritm fictiv.
Din apartamentul din acel bloc de peste zece de ani lucrurile pe strada aratau altfel.Haosul avea totusi o ordine a sa. Insa nimic nu se schimba.Totul ramanea la fel.
Cu pasi inceti se indrepta catre oglinda ovala, plina de praf si cu picioarele de suport ruginite din coltul camerei.
“Esti gol fara mine Sam!”

Cincisprezece minute mai tarziu se trezi ca se afla tot in fata ei cu un gand ce se repeta obsesiv.Figura reflectata parca nu mai era a lui.Era ceva mult mai viclean, mai batran, mai resemnat.Picatura care trebuia sa umple paharul a curs.Teama lui cea mai mare a iesit la suprafata.In adancul sau stia, doar ca a fost nevoie de putina meditatie asupra subiectului.
Un fior ii strabatu intreg corpul si asta pentru deoarece stia ca…avea dreptate.

-Nu .Stiu sigur asta.Si o sa ti-o demonstrez.Poate nu azi, poate nu maine dar o sa vezi ca sunt mai mult decat crezi.

Daca ar fi fost nevoit sa descrie drumul pana la acel local mai mult ca sigur nu ar fi reusit.Era mult prea intortocheat.Era mult prea departe.Se simtea mirosul esecului in aceasta parte a orasului.Periferia era caminul prostituatelor, betiavnilor si talharilor.Cu toate astea, Sam venea aici ori de cate ori vroia sa fuga de el.Acelasi bar.Niciunul din cunoscutii sai nu ar fi dat peste el aici.Niciunul dintre ei nu ar fi venit aici.Ca sa te rupi de echilibrul ce ti-l dadea statutul social ce-l aveau el si anturajul sau era nevoie de o flexibilitate a simtului moral ce nu o aveau prea multi.De fapt,doar o alta persoana mai cunostea capabila de escapade de genul asta.’Lara.Au gravitat destul de multe lucruri in jurul tau nu?’.Amintirile ii puneau sare pe o rana ce refuza sa se inchida.Prefera sa nu le deranjeze prea des.

O alta noapte tipica intr-o bomba tipica.Se aseza pe un scaun inalt fata in fata cu rafturile pline de sticle aproape goale de bautura.
Paharele din fata lui incepura sa se goleasca si lumea sa paraseasca localul.Totul parea sa se desfasoare intr-o maniera clasica.Nu s-ar fi asteptat nici o secunda sa auda vocea accea sublima adresandu-i-se.O femeie cu o asemenea voce nu avea ce cauta in acel local.
-Recunoaste ca vrei ceva nou.
Cu toate ca fu surprins Sam reusi sa fie spontan ‘Toti vrem mai mult sau mai putin ceva nou.’ Lua o inchititura din paharul din fata sa si continua ‘Indiferent de cat de bine ne merg lucrurile pe scenariul vechi.’
-Fa-mi o favoare si ramai intors cu spatele la mine, promit ca nu o sa ma supar.
-Imi e indiferent.Oricum compania ta, oricine ai fi imi face placere.Barmanul parca incepu sa se plictiseasca de conversatia cu mine.Spunand asta mai lua o inchititura discreta din pahar incercand totusi sa arunce coada ochiului catre fata.Nu reusi insa sa vada nimic.
-E doar parerea mea sau tu nu ai ce cauta in locul asta?
-As putea sa te intreb si eu pe tine acelasi lucru.Nu e nimic prestabilit.Nu exista un motiv anume pentru care eu nu ar trebui sa ma aflu la ora asta aici vorbind cu tine.Nu sunt cu nimic diferit de alcoolicii ce ma inconjoara daca privesti barul nu ca pe un loc inchinat viciului numit bautura ci ca pe un loc al slabiciunii.Toti ne avem momentele de slabiciune sau vrem sa fugim de ceva.
Se lasa un moment de tacere intre cei doi.Moment in care Sam se intreba daca nu cumva e din nou singur in gandurile lui.Insa se intampla ceva care ii starni curiozitatea.
-Imi place cum privesti lucrurile.Continua te rog. Dorinta fetei de a-i asculta sirul ganurilor il surprinse.Trecuse mult timp de cand cineva fu interesat de punctul sau de vedere.Si tocmai aici, si tocmai ea vroia sa auda mai mult.O fata care judecand dupa natura localului in care se aflau ….
-Despre ce vrei sa vorbim?Despre modul in care etichetez oamenii.Despre tine…despre mine?
-Nu dragule.Nu despre mine.Vorbeste-mi despre tine.Daca o sa-mi placa ce aud fac cinste cu urmatoarea sticla de vin.
Era prea devreme sa se pronunte.Era ceva cunoscut in conversatie.
-Nu trebuie.Iti multumesc dar nu cred ca e o idee buna.Fa-ti o favoare si ofera-i altuia sansa asta.Sunt genul de persoana langa care nu e bine sa stai prea mult timp.Sunt in locul asta uitat de lume si asta spune destul de multe despre mine nu crezi?
Sam simti raspuflarea fetei aproape de urechea lui.
-Serios?Si eu sunt aici cu tine.
-Am venit sa uit.Sa analizez.Sa gasesc firul de care sa ma leg ca sa schimb ceva.Cel mai rau imi pare insa ca stiu … ma imbat cu apa rece.Nu putem sa ne schimbam natura.Nu putem sa uitam trecutul, nu putem sa vedem viitorul.Probabil ca intr-un univers paralel bomba asta e de fapt un local select si eu dau sfaturi despre relatii prietenilor in dificultati, sunt casatorit cu o femeie care ma iubeste si singura mea grija e sa primesc promovarea la slujba inaintea colegului meu.Cateodata ma gandesc ca nu ar fi o viata atat de rea.Insa… primim ce vrem.Daca e un lucru pe care l-am invatat pana acum e acela ca de fiecare data , primim ce vrem cel mai mult de la viata.
-Ti-ai castigat o sticla de vin Sam.Spunand asta vocea ii tremura.
-Sam?!De unde imi stii numele?

Lara

Visul asta era diferit.Parea prea adevarat.Sentimentele erau atat de reale incat credea ca ar fi putut sa le materializeze si sa le atinga daca vroia.Erau atat de sublime incat nu vroia sa creada ca in secunda urmatoare or sa dispara sau or sa fie inlocuite de altele.In mod normal ar fi urat o astfel de incertitudine insa acum era prea pierdut in extaz sa se gandesca la asa ceva.Cel putin nu in fractiunea asta de secunda cat ar fi putut sa dureze.

O vedea ca o silueta care se apropia de felul in care arata cu adevarat si toate lucrurile care o caracterizau ii spuneau ca este ea.Mirosul inconfundabil, atingerea unica si…gustul.

In mod obisnuit ea nu ar fi fost cu el in acel pat.Nu acum.Niciodata de acum inainte.In mod normal buzele ei nu le-ar atinge pe ale lui si degetele ei nu s-ar fi jucat pe abdomenul lui, nu pe intunericul care invada camera in acest vis, nici daca ar fi fost lumina, niciodata de acum inainte.

Faptul ca aceste lucruri pareau imposibile faceau atingerile si sarutarile sa fie si mai intens resimtite de Sam.Peisajul ii era necunoscut.Statea pe o saltea acoperita de un cearsaf intr-o camera cu o singura feastra imensa, pe care intra doar lumina lunii, iar langa saltea o sticla de vin cazuta la pamant si inconjurata de lichidul ce se scursese din ea.

-Lara daca visez nu vreau sa se termine si daca nu, vreau sa stii ca imi…. Propozitia ii fu oprita de un sarut.Buzele ei coborau usor pe gat si piept.

-Sam, sticla e goala?

Sam intinse mana si observa ca mai ramasese putin vin.

-Bea tu primul Sam si dupa da-mi si mie, spuse fata in timp ce se juca cu degetul aratator in jurul buricului lui.

Sam se conforma si in timp ce gura lui atinse botul sticlei auzi cum cineva ar bate intr-o usa, insa era atat de intuneric in resul camerei si el era atat de naucit incat nu putu sa-si dea seama din ce directie vine sunetul.

Sam lua inghititura si acum o privea pe Lara cum se indrepta spre un colt al camerei.Totul in jurul lui devenea din ce in ce mai incetosat si auzea ecoul unor voci care parca se indepartau.

Se asternu bezna peste intreaga camera si vocile disparura pret de cateva secunde.

Sam deschise ochii din cauza razelor de soare ce ii cadeau pe fata obligandu-l, insistand, sa se trezeasca.Se ridica in coate si uitandu-se in jurul lui schita un zambet.Statea dezbracat de la brau in sus pe o saltea, invelit cu un cearsaf alb.Langa saltea o sticla de vin goala si o cutie bine sigilata cu banda adeziva.Pe cutie remarca un bilet.

“Vise placute Sam.E mutarea ta. Lara”.

Sam atinse biletul, atinse amprenta buzelor lasata de rujul Larei sub locul unde s-a semnat.

-Perfect! Ma bucur ca nu te-ai schimbat. Am intrat din nou in joc.Se ridica , arunca cearsaful de pe el si se indrepta catre geamul imens al camerei incercand sa isi dea seama unde se afla.



Marius de Romanus

 

O superba camera cu aspect bizantin.Coloane din marmura sustin un tavan alb, geamuri clasice cu rama din lemn de visin si un tablou cu armasari, mare cat un perete intreg, fac acest loc sa-i trimita o stare de pace lui Marius.Priveste intins de pe canapeaua veche de cel putin 100 de ani tabloul, cercetandu-l cu ochi critici pentru defecte.Privirea lui rece, tenul de un alb ingrozitor de curat, tradeaza o viata plina de tragedii.Inchide pleoapele.Mana lui stanga serveste pe post de perna iar cealalta se joaca cu un pahar de vin rosu, in care se mai afla foarte putin sange.Sta relaxat pe canapea, piciorul drept fiind lasat sa cada lenes pe gresie.Langa el, pe jos, trupul unei tinere de nu mai mult de 25 de ani se misca spasmodic.Prin cele 2 gauri de la gat se vede curgand foarte putin sange care abia daca atinge podeaua.

In tacerea noptii Marius e liber sa isi savureze nederanjat gandurile.

“2000 de ani.2000 de ani de crime.Ce am facut sa merit asta?”

E deranjat de Valsul Aniversar al lui Strauss.Deschide ochii si il vede pe Lestat cantand la pian intors cu fata spre el.

-Ce faci mon cher?intreaba Printul cel Rasfatat uitandu-se la Marius insa admirand cu coada ochilor trupul tinerei de pe podea.

-Ce cauti aici Lestat?Marius arunca intrebarea plictisit si inchise ochii din nou pentru a-si continua sirul gandurilor.

-Am remarcat ca esti in oras si m-am gandit sa trec pe la tine.

Dar raspunsul a fost ignorat.Gandurile lui Marius se derulau liniar spre deliciul lui Lestat care il citea ca pe o carte deschisa.

“Ce se intampla?Nu mai exista onoare intre vampiri.Nu mai exista niciun criteriu dupa care oamenii sunt transformati.

Sunt atat de plictisit.Incep sa cred ca ceea ce vroia sa faca Akasha era lucrul cel bun.Trebuie o revolutie.Trebuie sa ramana doar cei ce merita.”

Degetele tinere ale lui Lestat cotinuau sa cante la pian insa trupul incepuse sa ii tremure la auzul gandurilor batranului vampir.Ochii lui priveau in gol in directia clapelor.Stia ca la varsta lui, Marius avea puteri extraordinare si nu sunt multi vampiri care i se pot opune.Trebuia sa faca ceva si se incumeta sa vorbeasca.

-Oare ce o mai face Pandora?Extraordinara femeie.Ai mai reusit sa te impaci cu ea?

-Canta in continuare si nu ma mai intreba despre lucruri care nu te privesc

-Iti dai seama ca daca ea inca mai traieste si tu vei porni un nou holocaust s-ar putea ca ea sa cada victima, alaturi de altii dragi tie.

Lestat se ridica de pe taburetul pianului si se indrepta spre Marius ocolind cadavrul fetei.

-Lestat totul imi miroase a moarte.Nu mai gasesc satisfactie in nimic.Am facut tot ce se putea face.

Chipul inexpresiv al batranului vampir privea tabloul.Astepta un argument.

-Marius, esti obosit.Nu te-ai mai odihnit de mai bine de 500 de ani.Incepi sa gandesti lucruri dubioase.Nu crezi ca ai nevoie de o pauza?

Raspunsul nu se lasa mult asteptat.

-Ba da.Dar ce te face sa crezi ca ai vreun cuvant de spus in ceea ce vreau eu sa fac?

 

Loialitate III

-Da tata.Aveai dreptate

Sam statea in cimitir cu fata spre crucea tatalui sau.Era prea cufundat in ganduri ca sa simta frigul toamnei tarzii.Copacii goi se indoiau usor sub puterea vantului aratand ca niste batrani uriasi, pedepsiti ca au fost martori la prea multe povesti triste. Frunzele aramii se invarteau cu tupeu in jurul pietrelor de mormant.Vroia sa planga dar se abtinea.Vazuse prea multe la viata lui pentru ca niste simple amintiri si regrete sa il miste in asa masura incat sa planga.Privi spre cer si observa ca incepea sa se intunece.Intr-un mod automat ridica mana stanga in dreptul ochilor si vazu cum limbile ceasului indica ora 5:45.Inca devreme.Intinse mana spre tabachera si cand o scoase observa ..

-Mai am doar una.Oricum ..asta o sa fie ultima.Tigarile astea or sa ma omoare. ‘Adevarul e ca auzise asta in fiecare zi in ultimii 15 ani dar nu putea niciodata sa se abtina sa nu o reaprovizioneze zilnic.Tinea mult la acea tabachera.Era din argint, cu un aspect invechit, pimita cadoul de la tatal sau acum mai bine de 10 ani’.

-Da tata.Trebuia sa te ascult.Nu trebuia sa iti calc pe urme in munca asta.Trebuia sa-mi cer scuze femeilor cu care eram atunci cand se hotarat sa ma paraseasca din cauza stilului meu nonconformist de viata.Trebuia sa va daruiesc tie si mamei nepoti.M-am bagat in niste lucruri foarte dubioase tata.Nu stiu daca o sa mai o scot la capat de data asta.’Simtea cum trupul ii tremura, scoase tigara din tabachera si o duse la gura, apoi intr-o maniera distinsa, repetata de foarte multe ori, baga tabachera in buzunarul interior al paltonului fara a o privi macar o secunda.Sufla primul fum inspre cruce si facu un efort sa citeasca prin el “Samuell Spade sr. Nascut: 12.05.1920 Decedat:23.01.1967”.Lacrimule ii umplera ochii si lasa rusinat capul in jos urmarind pentru cateva secunde frunzele ce dansau la indemnul vantului.

-Toti facem greseli dar e un pret asa de mare de platit de data asta.Or sa vina dupa mine din minut in minut.Da-mi putere sa ii infrunt tata ca nu pot fara ajutorul tau.’Un corb zbura pe deasupra capului sau.Cerul acum era vinetiu. Un Packard ‘88 opri la 100 m de piatra de mormant.Din masina coborara 3 barbati bine facuti de aproape 30 de ani si inca un tip gras, cu tasaturi viclene de aproxiamtiv 50 de ani.Toti 4 se apropiara de Sam.Grasul era in capul grupului.’

-Samuell a fost un barbat adevarat, stia de loialitate, de respect.Nu ca tine Junior.Nu ai fost capabil sa calci pe urmele tatalui tau.Ai incalcat Omerta.In orice caz, treaba a fost dusa la bun sfarsit de altcineva mult mai capabil decat tine.

Sam Jr. statea cu spatele la cei 4 indivizi si cu fata la cruce.Nu mai avea unde sa fuga.El stia asta si ei stiau asta.Simtea cum sangele i se urca in cap si il ia ameteala.Cu pasi rabdatori se indrepta spre suportul de lumanari de langa piatra funerala si stinse tigara.Intr-un mod la fel de rabdator se intoarce catre cei 4 fosti colegi.

-Stiu ce ma ateapta.Am purtat o discutie cu tata si mi-a spus ce trebuie sa fac.Dar pana sa ma omorati va rog…puteti sa ii dati mamei mele …”si cu o miscare ampla indrepta mana dreapta spre buzunarul din interiorul paltonului pentru a scoate tabachera. Cateva secunde mai tarziu cimitirul rasuna de zgomutul impuscaturilor celor 3 mafioti de 30 de ani.”

-Opriti-va!”spuse grasul in timp ce se indrepta spre trupul cazut al lui Sam.Vazu in mana dreapta a acestuia o tabachera de argint.Stia povestea ei.”Of copile de ce a trebuit sa faci greselile alea?”Inchise ochii si incepu sa spuna o rugaciune in timp ce degetele lui inchideau ochii inca deschisi si ingroziti ai lui Jr..

“Masina fu incarcata cu trupul tanarului iar cand pleca din cimitir grasul se uita la tabachera cu un zambet sters pe buze ”Tigarile astea or sa te omoare” se gandea el pierdut in amintiri.”